| Chapter 64 |
1 | ,,O! de ai despica cerurile, wi Te-ai pogork, s`ar topi munyii knaintea Ta,
|
2 | ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa sq dea kn clocot! Yi-ar cunoawte atunci vrqjmawii Numele, wi ar tremura neamurile knaintea Ta!
|
3 | Cknd ai fqcut minuni la cari nu ne awteptam, Te-ai pogorkt, wi munyii s`au zguduit knaintea Ta,
|
4 | cum niciodatq nu s`a pomenit, nici nu s`a auzit vorbindu-se, wi cum nici n`a vqzut vreodatq ochiul awa ceva: anume ca un alt dumnezeu afarq de Tine sq fi fqcut asemenea lucruri pentru cei ce se kncred kn El.
|
5 | Tu iewi knaintea celor ce kmplinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblq kn cqile Tale, wi kwi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mkniat, pentrucq am pqcqtuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mkntuiyi?
|
6 | Toyi am ajuns ca niwte necurayi, wi toate faptele noastre bune sknt ca o hainq mknjitq. Toyi skntem ofiliyi ca o frunzq, wi nelegiuirile noastre ne iau ca vkntul.
|
7 | Nu este nimeni care sq cheme Numele Tqu, sau care sq se trezeascq wi sq se alipeascq de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faya Ta, wi ne lawi sq pierim din pricina nelegiuirilor noastre.``
|
8 | Dar, Doamne, Tu ewti Tatql nostru; noi skntem lutul, wi Tu olarul, care ne-ai kntocmit: skntem cu toyii lucrarea mknilor Tale.
|
9 | Nu Te mknia prea mult, Doamne, wi nu-Yi aduce aminte kn veci de nelegiuire! Privewte dar, spre noi, cqci toyi skntem poporul Tqu.
|
10 | Cetqyile Tale cele sfinte sknt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
|
11 | Casa noastrq cea sfkntq wi slqvitq, kn care pqrinyii nowtri ckntau laudele Tale, a ajuns pradq flacqrilor, wi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
|
12 | Dupq toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tqcea Tu oare wi ne vei kntrista nespus de mult?``
|